Postări

Mosul, între binecuvântarea Tigrului ṣi blestemul zeilor

Imagine
Pe 17 octombrie 2016 începea ofensiva pentru recucerirea Mosulului de sub dominaṭia Statului Islamic. Pe 4 iulie anul acesta, primul ministru irakian, Haider al-Abadi, felicita armata pentru victoria împotriva Daesh (denumirea peiorativă dată de arabi SI), chiar dacă în cartierele Centrului vechi al metropolei luptele ȋncă erau ȋn toi. Iar duminică, pe 9 iulie, acelaşi al-Abadi anunţa eliberarea oraşului, deşi lupte sporadice ȋncă erau ȋn curs. Bucuria irakienilor din săptămȃna ce a trecut, prezentă pe majoritatea canalelor de ştiri, vine după ce, în urmă cu trei ani, în Marea Moschee al-Nuri din acest oraṣ, Abu Bakr al-Baghdadi proclamase Califatul.
La fel ca mai toate marile oraṣe ale Orientului, Mosulul a cunoscut grandoarea imperială ṣi distrugerea atunci când armatele sale nu mai inspirau teamă vecinilor ce râvneau la bogăṭia acumulată între zidurile sale. Aflat pe malul Tigrului, unul dintre răurile de-a lungul cărora se afla Mesopotamia antică, denumită uneori “leagănul civiliz…

Jihadul: războiul Islamului cu propria neputinţă

Imagine
In faţa repetatelor atentate ce au zguduit metropolele occidentale, pȃnă şi unii dintre corifeii multiculturalismului şi ai corectitudinii politice au ȋnceput să se ȋntrebe dacă nu cumva Europa se află ȋn plin război. Avȃnd ȋn vedere cetăţenia majorităţii celor ce au vărsat sȃngele civililor francezi, englezi ori belgieni, dilema ar trebui completată: E un război civil ȋn Europa? Fiindcă dincolo de originea arabă a sceleraţilor ce au preferat să se arunce ȋn aer pentru gloria mincinoasă a unor clerici extremişti, aceştia erau cetăţeni ai statelor pe care le-au ȋndoliat, crescuţi ȋn faubourgurile Parisului ori Bruxellesului, beneficiari ai sistemului de ȋnvăţămȃnt laic local. Iar al doilea amănunt pe care ȋl uităm: aceleaşi atentate, chiar mai sȃngeroase, au zguduit Kabulul, Bagdadul sau Beirutul. Pȃnă la urmă, privind dintr-o perspectivă globală, ar trebui să ne ȋntrebăm: Este Islamul ȋn război cu lumea?
In primul rȃnd, ne vedem nevoiţi să amintim că, ȋn ciuda admiraţiei ori a invidiei…

Literatura dupa gratii

Imagine
La cinci minute de Piaṭa Unirii, ale cărei imagini venite din vremea habsburgilor apar în toate albumele de prezentare a Timiṣoarei, se înalṭă o altă clădire imperială ce, pe din afară, emană simplitate ṣi căldură. Doar că porṭile sale se deschid numai unora ce primesc în prealabil o autorizaṭie specială ori maṣinilor poliṭiei ce îi aduc aici pe cei ce ṣi-au pierdut unul dintre drepturile fără de care viitorul nu poate fi conceput (cel puṭin pentru un om necăsătorit): libertatea. E vorba de Penitenciarul Timiṣoara, situat, cumva ironic, pe strada Popa Şapcă. Cel după care a fost botezată această stradă la capătul căreia descoperi istoria pieṭelor’simbol ale Timiṣoarei a fost călugăr ṣi revoluṭionar cunoscut al veacului paṣoptist ṣi, mai înainte de toate astea, unul dintre cei de pe urmă haiduci olteni. Deci un exemplu de reabilitare pentru cei de aici…
In acest stabiliment prietenos numai pe din afară, am ajuns graṭie Patriciei Lidia Popescu-Cevei, coordonatoarea clubului de lectură or…

Legendele sefului de gara (fragment)

Imagine
Îmi plăceau mult trenurile, îmi plăcea şuieratul locomotivelor, oamenii care se luptau să coboare mai repede decât se înghesuiau cei de pe peron să urce, ceferiştii rotofei plini de importanţă care fluierau îndelung semnalul de plecare, totul în atmosfera superbă, caldă şi liniştită a toamnei. Dar mai mult decât orice îmi plăceau povestirile tatei; fiindcă, după câte îmi spunea el, trenurile nu duceau nişte bieţi ţărani aduşi la oraş să muncească pe liniile fabricii de armament, şi nici simple femei posomorâte care se grăbeau la pruncii de acasă după ce întreaga zi înghiţiseră scamele de tricot în marile fabrici care trimiteau haine în Europa şi America. Nici vorbă de asemenea lucruri prozaice; vagoanele acelea plecau departe, mai departe decât Bucureştiul, care mie oricum mi se părea un loc aflat undeva la capătul lumii, mergeau spre porturile însorite ale Mediteranei, spre urbele îngheţate ale Scandinaviei, ori în
metropolele ridicate în deşertul sau în pampasul celor două Americi.
Da…

Zmeul si papusa

Imagine
Îmi amintesc cȃnd ȋnălţasem zmee ultima dată. În anii acei ani negri nu aveai de unde să le cumperi, aveam noroc cu un vecin priceput care meşterea după-amiezele jucării pentru copiii din bloc pentru câte o bere dată de ai noştri. Singură berea mai rămăsese bună în acei ani, după cum spunea tata. Aşa ne-a făcut celor trei băieţi de pe scara noastră câte o minunăţie de jucărie colorată care se înălţa trufaşă în curtea şcolii în admiraţia puştilor din cartier. Într-o după amiază, pe când tocmai ne pregăteam să abandonăm joaca, a venit la noi o fată subţirică, cu ochi mari-mari, albaştri-sfioşi. Mi-a întins o păpuşă mică, de cârpă, decolorată, căreia îi desenase cu carioca nişte ochi la fel ca ai ei. „Poţi să o faci şi pe ea să zboare?” m-a întrebat. Întrebarea ei era o rugăminte de nerefuzat. Am legat păpuşa de zmeu şi am început să alerg mai repede decât oricând, deşi simţeam cum îmi tremurau genunchii. Zmeul s-a ridicat şi s-a tot ridicat, mult deasupra şcolii. Strângeam mosorul cât de t…

Afganistan: sȃngeroasa ȋntoarcere a talibanilor

Imagine
Sursa: US Army

Poate unul dintre puţinele clişee adevărate ajunse ȋn lumea occidentală datorită peliculelor hollywoodiene este cel al soldaţilor neȋnfricaţi, cu priviri de gheaţă şi feţe arse de soarele munţilor ce se ridică la marginea deşertului: mujahedinii, soldaţii lui Allah, ce luptă călări şi ȋnarmaţi doar cu pistoale-mitralieră ȋmpotriva crudei Armate Roşii. Dacă ȋn urmă cu trei decenii ei erau cei ce ȋi stăteau alături lui Rambo (cu un Stallone tȃnăr, luptător pentru libertate), acum, o parte dintre ei ȋi ȋnfruntă pe compatrioţii acestuia şi armata guvernamentală cu aceeaşi determinare cu care o făceau ȋmpotriva ruşilor. Pȃnă la urmă, mesajele de pe aeroprotul din Kabul, ce urează bun-venit pe ”tărȃmul celor viteji” nu sunt doar cuvinte ce gȃdilă orgoliul localnicilor, ci o realitate ce tinde să devină, iarăşi, ȋnspăimȃntătoare.

File de istorie. O geografie aparte
Spre deosebire de Mesopotamia, unde cȃmpia fertilă şi bogaţia civilizaţiilor oraşelor-cetăţi au atras de la ȋnceputu…

Crepuscul

Imagine
Sfârşit de toamnă, 1940, Sinaia
Autoturismul negru opri brusc, răscolind pietrişul din faţa casei. Imediat, toate cele patru uşi se deschiseră şi şapte bărbaţi înalţi, îmbrăcaţi în haine lungi de piele, păşiră afară aranjându-şi pălăriile. Unul dintre ei, ferchezuit după moda acelor ani răvăşiţi, cu figură plăcută, dar cu privire albastră-glacială, rămase lângă Mercedesul cu aripi mari şi negre, pe a cărui uşă din spate se zăreau şanţurile făcute de două gloanţe. Privea pădurea desfrunzită de sfârşitul lui noiembrie: Vara trebuie că era un loc idilic, ȋşi spuse, dar vremea reveriilor trecuse. Ceilalţi se îndreptară înspre casă. Unul dintre ei bătu puternic în uşă. O doamnă în vârstă, cochetă, ȋntredeschise într-un târziu, arătându-şi doar capul: -Dacă îl căutaţi pe domnul profesor, să ştiţi că e bolnav, spuse ea hotărâtă. -Suntem de la poliţia Bucureştilor şi va trebui să ne însoţească la interogatoriu, veni răspunsul implacabil al bărbatului. Bătrânul cărturar ieşise pe balconul cu dou…